Vestea bună este că prin producţia enormă de oxigen şi prin capacitatea de stocare a dioxidului de carbon, pădurea reprezintă un factor stabilizator de neînlocuit. Vestea proastă este că singurul factor care o destabilizează fără încetare si discernământ este chiar omul.

Dacă în trecutul îndepărtat, când lăcomia şi lipsa de viziune nu ne puseseră încă securea şi drujba în mâna, teritoriul României era acoperit cu păduri în proporţie de 80%, aflaţi că între timp codrul nu mai este frate cu românul şi gradul actual de împădurire al României este de doar 27%. Restul e tăcere. Rezultatul oricărui calcul ne dă fiori, în condiţiile în care procentul optim de împădurire ar fi de aproximativ 45% şi se pare că au avut parte de el românii ce trăiau pe aceste meleaguri la final de secol XIX.

Defrişările abuzive şi iresponsabile…Continue Reading..