Tag: Marius Petrache

12
May

Prima mea Evadare

Text & Foto: Denisa Braniște

Eu sunt copilul căruia tatăl îi promite aproape în fiecare lună că o să îi cumpere o bicicletă. Fapt ce încă nu s-a materializat, fiindcă probabil speră să ma ambiționez așa de tare încât măcar de data asta să strâng și eu niște bani, și să îmi cumpăr bicicleta aia singură. Momentan mă descurc binișor cu longboard-ul și mă entuziasmez enervant de tare în alea două-trei zile din an în care am ocazia să mă plimb cu bicicleta. Vă spun asta despre mine fiindcă urmează să vă povestesc cum a fost primul concurs important de ciclism la care am luat parte. Ca spectator, nu ca participant, și să fac astfel clar faptul ca vă relatez întamplările din perspectiva de om „proaspăt inițiat” în ale competițiilor de acest gen.

Asta-s eu, cea fară de bicicletă, după aproximativ 10 ore la Prima Evadare

Asta-s eu, cea fară de bicicletă, după aproximativ 10 ore la Prima Evadare

Duminica asta, în timp ce alții ca mine abia se puneau la somn, sau înca petreceau în Centrul Vechi, eu am mers la Prima Evadare. Surprinzător, nu mi-a fost greu să mă trezesc. Mi-a fost mai greu să adorm, fiindcă așa sunt eu când urmează să fac lucruri mai mult sau mai puțin noi: mă entuziasmez tare și sunt mai agitată decât un beagle. Pentru cei dintre voi care nu știu, Prima Evadare este un concurs de ciclism cross country care se desfașoară în fiecare an, între București și Snagov. Practic, din 2009 încoace, la fiecare început de sezon, peste 2500 de rideri se întrec pe un traseu de 55 de kilometri prin păduri și drumuri de țară, implicit prin bălți, nămol, gropi și pietre. De ce atât de mulți? Pentru că Prima Evadare nu doar marchează începutul sezonului, ci este și cea mai mare, importantă și „prietenoasă” competiție de acest gen din estul Europei.

Încalzirea echipei Giant

Încalzirea echipei Giant

Am ajuns la Academia de Poliție, locul de unde se dădea startul maratonului, puțin după ora 8. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut cât de mulți oameni se pot aduna pe o singură stradă. Când am aflat că sunt aproximativ 3000, mirarea mi-a fost mare. Nu mai văzusem în viața mea atâtea biciclete la un loc. După mirări, mici plimbări de încălzire încolo și-ncoace și salutat oameni, bicicliștii și-au făcut încălzirea, și-au ocupat încetul cu încetul locul la linia de start, iar la ora 10 au pornit să se întâlnească cu bălțile alea de care vă ziceam. Coada la start a fost de aproximativ 100 de metri și am aflat că în fiecare an primești numărul echivalent cu locul pe care ai terminat cu un an în urmă. Deci, chiar dacă nu ajungi pe podium, important e să avansezi în fiecare an, pentru a avea un loc mai bun la start. A fost chiar emoționant momentul în care au pornit; genul ăla de emoție care te lasă cu un gol în stomac de care nu scapi nici cu toată mâncarea din lume, până nu ajunge primul om la finish.

3

Cei norocoși, care-au prins locuri în primul rând

 

Și ceilalți, de la coadă

Și ceilalți, de la coadă

După start am plecat la Snagov.Continue Reading..